
2 ani! Psihologii spun ca nu e posibil sa fii indragostit de o persoana mai mult de 20 de luni...daca esti o persoana fara probleme psihice...
Poate obsesia fata de el m-a facut sa se extinda intensitatea si durabilitatea acestor sentimente...
22 de luni in care nu am fost despartiti mai mult de 12ore niciodata...in care am locuit impreuna si am impartit aceeasi perna si acelasi cearceaf...
Ador sa il tin in brate...sa vad cum adoarme...cum ma strange de mana prin somn...
Iubirea s-a transformat din prietenie...dar baza inca e aceeasi...Aceleasi vise, aceeasi incredere, aceiasi prieteni :)
Ce s-a schimbat? Prioritatile! Vrea mai multa stabilitate si mai multa siguranta! Vreau mai multa atentie si mai mult profesionalism...
Poate relatia de iubire, care ar fi trebuit sa fie reprezentata de tandrete, sensibilitate, utopie, romantism e PREA transformata...si clar e o relatie atipica...dar ma simt indragostita, si el e mai indragostit decat la inceput!

Nu simt rutina...
Desi e la fel de bosumflat inainte de culcare, si vrea sa merg odata cu el in pat...
Se simte iubit si alintat si asta mi-am dorit.
Dupa 24 de luni imi amintesc doar aspectele pozitive...si am uitat de cate ori ne-am certat si nu reusesc sa definesc motivele de conflict spontan. :*:*:*:*:*